STATIE COMUNITARA, COLECTIVA BLOC, HOTELURI, PENSIUNI Cartiere de Vile
STATIE COMUNITARA, COLECTIVA BLOC, HOTELURI, PENSIUNI Cartiere de Vile
Pentru cei cu venituri mici, recepţia colectivă se impune tot mai mult ca o alternativă viabilă la cablu. Ea se adresează în primul rând comunităţilor urbane, dar nu exclude nici comunităţile rurale. Realizarea practică nu pune probleme, iar funcţionarea e sigură câtă vreme se folosesc componente de calitate. Vă prezentăm exemplul practic al unui bloc de locuinţe din Bucureşti, ce a optat pentru această formă modernă de recepţie
Statisticile spun că românii sunt mari consumatori de televiziune. Un român petrece mai multe ore în faţa televizorului decât neamţul sau francezul. Explicabil după aproape un deceniu de post forţat, cu doar două ore de televiziune pe zi. Cine avea şansa să locuiască în sudul sau vestul ţării putea recepţiona programe bulgăreşti, sârbeşti sau ungureşti compensând într-un fel lipsa programelor autohtone. Odată cu apariţia televiziunii prin satelit, în perioada 1990-1993, tot românul îşi instala o antenă parabolică urmărind programe străine din cele mai diverse.
1994 a fost un an de cotitură. Au apărut firme specializate în distribuirea prin cablu a programelor de televiziune în majoritatea oraşelor ţării. S-a început cablarea în grabă a blocurilor de locuinţe într-un mod amatoricesc (cabluri aeriene atârnând între imobile, distribuţie după ureche, cu componente de slabă calitate) fapt ce se reflectă acum în calitatea precară a imaginii la abonat.
Este adevărat, preţul plătit pentru 25-35 programe, de numai 3-5 dolari este mult sub cel al altor ţări europene, dar cel puţin jumătate sunt programe de umplutură, cu audienţă sub 1%. O a doua mutaţie importantă a fost apariţia posturilor TV private româneşti, la început timide, apoi tot mai puternice, devenind adevărate centre media. De asemenea au apărut şi pe piaţa românescă programe străine tematice, de larg interes, ce au fost repede incluse în grilele de programe ale majorităţii reţelelor de cablu. În prezent putem spune că principalul mod de distribuţie a informaţiei TV în România este cablul. Există şi tendinţa de coagulare în firme de cablu puternice a reţelelor mici. E un fenomen normal având în vedere costurile pe abonat, cu atât mai mici cu cât numărul abonaţilor este mai mare. Avem peste 500 firme de cablu care operează în toată ţara, dar numărul lor e în scădere datorită fuziunilor şi absorbţiilor.
Preţurile nu vor rămâne mici. Este evidentă tendinţa creşterii lor, de la 3 - 4 dolari acum 3 ani, la 5-6 dolari în prezent. Şi nu se vor opri aici. Firmele mari de cablu atacă noi domenii de activitate (Internet, telefonie) şi au nevoie de bani pentru investiţii. Cine va plăti? Evident, consumatorul. Astfel apare întrebarea logică: există alternativă la sistemele de televiziune prin cablu? Răspunsul este pozitiv, existând posibilitatea recepţiei individuale sau colective, a programelor transmise terestru sau prin satelit.
Recepţia individuală
Deşi pare cea mai simplă soluţie, e în fond, destul de complicată. În zilele noastre, vechea antenă amplasată pe bloc nu dă rezultate. Din cele 4-7 programe naţionale disponibile terestru în oraşele mari dacă poţi prinde 2-3 cu o singură antenă. Asta pentru că emiţătoarele TV sunt amplasate în locuri diferite şi emit cu puteri ce variază foarte mult, de la câteva zeci de W la kW. Pentru a le prinde pe toate, trebuie proiectate instalaţii de antenă complicate, cu mai multe antene şi amplificatoare de antenă, a cărei realizare implică eforturi şi costuri ridicate. Şi mai gravă e situaţia în oraşele mici sau în zonele rurale, unde semnalul posturilor TV private este slab sau inexistent.
Antena de satelit ar putea fi o soluţie, dar implică costuri ridicate, mai ales pentru cei ce doresc şi programe de calitate, transmise codat. Iar programe ca Pro TV sau Antena 1, nu sunt accesibile direct din satelit.
Instalaţii de recepţie comunitare
Este soluţia optimă pentru cei cu buget mic ce ce s-au săturat să plătească sume mari la cablu, pentru 30 de programe, dintre care urmăresc cel mult 8. În balanţă există atât avantaje cât şi dezavantaje.
Principalul dezavantaj este faptul că programe de interes pentru telespectatori, precum Acasă sau B1TV nu pot fi recepţionate, iar altele precum Pro TV sau Antena 1, doar dacă sunt emise terestru undeva prin apropiere, transmisia prin satelit fiind codată. Unele pentru a restricţiona recepţia doar pe teritoriul României, altele sunt programe cu plată, existând în acest sens contracte de difuzare. Din păcate propietarii programelor ce transmit codat nu şi-au exprimat, cel puţin deocamdată, interesul pentru distribuirea acestora în sisteme comunitare. Poate şi pentru că acest gen de recepţie nu este reglementat de legile româneşti actuale.
Principalul avantaj e preţul scăzut, plătit de telespectator pentru o astfel de instalaţie, echivalentul a cel mult 6 luni de abonament la cablu, în condiţiile în care durata ei de utilizare e de cel puţin 10 ani.
Dar sunt şi alte avantaje:
• Calitatea imaginii e impecabilă, dacă instalaţia e corect realizată şi sunt folosite componente de calitate;
• Pot fi introduse uşor programe noi;
• Nu necesită întreţinere;
• Cheltuielile de funcţionare sunt aproape inexistente.
Sistemul de antene
Pentru recepţia semnalului s-a folosit stâlpul de susţinere a antenelor de la vechea instalaţie la care s-au făcut lucrări de reabilitare la sistemul de ancore şi la eclatorul pentru paratrăsnet. Alegerea antenelor s-a făcut în funcţie de poziţia emiţătoarelor şi de nivelul semnalului faţă de punctul recepţiei.
Nivelele de semnal măsurate cu un dipol simplu s-au situat între 57 dBµV (Prima TV) şi 102 dBµV (TVR 1). S-au identificat trei direcţii de recepţie, fiind necesară alegerea antenelor după cum urmează. Pentru Prima TV şi TV Sigma, ce au nivel slab al semnalului, a fost necesară o antenă cu câştig ridicat, echipată cu preamplificator de zgomot redus BR-103. Pentru Tele 7 abc, TVR 1 şi 2 s-a folosit o antenă cu unghi de directivitate larg. Pro TV a avut nevoie de o antenă separată iar pentru programele radio FM s-a folosit o antenă omnidirecţională (care poate recepţiona într-un arc de cerc de 360 grade), având în vedere că posturile de emisie sunt situate în tot oraşul. În concluzie avem (figura 1):
• antenă MX-045 de câştig mare pentru recepţia C25 (TV Sigma), C38 (Prima TV) şi C57 (Antena 1);
• antenă GA-269 pentru recepţia C34 (TVR1), C42 (Tele 7abc), C51 (TVR 2);
• antenă BU-119 pentru recepţia canalului 31 (Pro TV);
• antenă FM-102 pentru recepţie radio FM 88-108 MHz.
Staţia de semnal
Staţia de semnal este de tip ALCAD 905 ZP (figura 2), formată dintr-o ramă pe care pot fi montate sursa de alimentare şi 10 module. Numărul de rame poate fi extins în funcţie de numărul de canale pe care dorim să le transmitem în reţea. În cazul de faţă s-au folosit 8 module amplificatoare (7 canale TV şi banda radio FM).
Distribuţia semnalului
Reţeaua de distribuţie este elementul hotărâtor care determină calitatea recepţiei la abonat. Firmele de cablu autohtone pierd enorm din calitate datorită acestui fapt. Graba cu care s-au realizat reţele de distribuţie, calitatea slabă a cablului coaxial precum şi a componentelor de distribuţie (distribuitoare tap-off, splitere, amplificatoare) dau bătăi de cap operatorilor şi produc nervi telespectatorilor. Pentru a nu avea probleme de calitate s-a optat pentru înlocuirea totală a reţelei de distribuţie.
S-ar fi putut merge pe varianta utilizării convertoarelor UIF-FIF pentru fieare canal, în speranţa că se poate utiliza vechea instalaţie. Din păcate ar fi fost o variantă mai costisitoare (preţul unui convertor PLL fiind de aproximativ 100 USD, fără a avea garanţia unei funcţionări corecte a reţelei.
Un alt aspect este faptul că o reţea bine executată este o garanţie pentru viitor. Mărirea ulterioară a numărului de programe se va putea face fară intervenţia în structura acesteia.
S-a optat pentru o reţea de distribuţie în cascadă, folosindu-se tubulatura vechii instalaţii de antenă colectivă, la care s-a înlocuit cablul coaxial cu tipul RG 6, frecvent folosit şi la recepţia sateliţilor (atenuarea la suta de metri 4,7 dB /50 MHz, 9,5 dB /200 MHz, 18,9 dB /800 MHz şi 32,8 dB /2150 MHz). Acesta garantează atenăuri mici la canalele superioare, C51 şi C57.
Costul instalaţiei este in functie de cerinta clientului, pentru mai multe detalii nu ezitati sa ne contactati
Upgrade-ul instalaţiei
La cerea clientului se pot adăuga canale suplimentare, recepţionate prin satelit. Se folosesc receptoare digitale de uz individual, cu cost redus. Ieşirea modulatorului receptorului se introduce direct la intrarea RF a modulului amplificator.
Rama staţiei are spaţiu pentru introducerea a două noi module. De asemenea, se poate adăuga o ramă nouă 905P pentru încă 10 canale. Pentru un program necodat costul nu depăşeşte 1,5 dolari pe utilizator. Numărul maxim al canalelor e limitat doar de spectrul de radiofrecvenţă disponibil - circa 25 canale, dacă ţinem cont că se folosesc modulatoarele ieftine ale receptoarelor (cu bandă laterală dublă).
Concluzii
Sistemele de recepţie comunitară sunt o alternativă viabilă la recepţia individuală sau la televiziunea prin cablu. Sunt uşor de realizat, ieftine, fiabile şi performante, asigurând flexibilitate în alegerea programelor şi implicit a costurilor.
Nu necesită licenţe sau aprobări. Din acest motiv, ele sunt foarte răspândite în lumea occidentală, dar mai puţin la noi, unde se constată o lipsă cronică de informare în acest domeniu.
De ea beneficiază în primul rând companiile de cablu, ce au tot interesul să menţină situaţia actuală. Este important pentru consumatorii de televiziune să cunoască toate alternativele, cu avantajele şi dezavantajele lor, apoi să decidă singuri care variantă le este mai utilă şi mai avantajoasă.